Şah

Pe tabla de şah mai erau doi pioni,
Reginele-n turnuri de lucru-şi fǎceau,
Regii priveau plictisiţi la bufoni,
Iar caii pe marginea tablei pǎşteau;

Era timp de pace, fusese remizǎ
Şi pierderi de ambele pǎrţi existau,
Speranţe erau într-o nouǎ reprizǎ,
Nebunii-ntr-un colţ adunaţi se gândeau;

Au tot numǎrat şi au tot socotit,
Pǎtratele toate la numǎr erau
Egale, în schimb foarte greu de-mpǎrţit…
Pǎtratele albe mai mari arǎtau,

Aşa cǎ nebunii, cǎtând la gâlceavǎ,
(Cu toate cǎ pacea demult s-a semnat)
Îi tot injecta pe regi cu otravǎ,
Dar nu a zis unu’ cǎ-s buni de legat;

Pe tabla de şah, numai timpul trecea
Pe faţa-i lucioasǎ de lupte fǎcutǎ,
O altǎ-ncleştare de forţe-aducea,
Mai mare, mai crâncenǎ şi mai temutǎ,

Din nou i-aduna pe regi, cavaleri,
Pionii în frunte spre marea cetate,
Spre turnuri şi flamuri pierdute mai ieri,
O nouǎ revanşǎ pe viaţǎ, pe moarte,
Pe albe, pe negre…pǎtrate.

Valeriu Cercel