Cucuie

N-am crezut cât e de şuie
Lumea asta, să vă spui :
Cineva a rupt un cui
Într-o ţară unde cuie
Voie să se rupă nu e,
Ca apoi, unde mai pui,
Îi trecu prin cap, hai-hui,
O idee, să se suie,
Să declare că el cuie
A rupt multe-n viaţa lui
Şi îl doare în ţugui,
Plus c-ar vrea şi o statuie
Fi’n’că prost el cică nu e
Altul ca şi dumnealui,
Dar aşa cum percepui,
Orice uşă o descuie
Că bănuţii ca să-i puie
N-are unde-al dracului !
De-a ajuns, pe cărărui,
Membru permanent în UE
Cu-o grămadă de cucuie,
Iară io…să fac pistrui !
Jur, am rupt numai un cui,
Într-o seară cu-o duduie
Galbenă ca o gutuie
De-o lăsai doar cu-n cucui,
Şi plătesc…de nu vă spui !

Valeriu Cercel

Poveste de la etajul zece

Poveste de la etajul zece

Mi-am luat şi eu de-un an apartament,C-un dormitor, pe colţ, la termopane,Nu spun cât m-a costat căci, evident,Pentr-un burlac este de milioane,Am o vedere splendidă la parcŞi lăptăria-i jos chiar la intrare,Iar liftul funcţionează, că remarc,De joi nu mă mai vaiet de picioare…O chestie minoră, o găsesc,Vecinele mă fac pe zi ce trece Să mă, şi-n toiul iernii, răcorescSub duş, bine-nţeles, cu apă rece :Blondina de la unu’, pe balcon,M’aduce, înşirându-şi să se zvinteChiloţii cu dantele roz-bombon,Să mor de ciudă-n apa lor fierbinte,La doi, stau două fufe cu chirieCe n-am văzut o dată că îşi spalăPe sfoara din balcon ceva să fieAvând servici la “Baia comunală”,La trei, stă o pipiţă, e model,Ce-nvârte ierni la munte, veri la mareŞi-o zi nu stă mai mult la un hotel,Cu-aşa picior mereu e-n deplasare,La patru e-o cadână, văduvioară,Ce nu o văd nici printre picături,De-i toamnă, vară, iarnă, primăvară,Pe-acasă vine când nu e-n călduri,Apoi la cinci e alta muncitoare,Care trăgând pe brânci la doi stăpâni,De-atâtea zile acre şi amareS-a dus, fiind sezonul de căpşuni ;Mai sus, băgată-n chesti’ dubioase,Stă una cu-o profesie ciudată,Ţinu şi ea ca fraiera de şaseŞi-a luat vreo patru coţi şi jumătate ;La şapte şi la opt, parcă-n necaz,Avui să am vecine două babeCe apa şi-o-ncălzesc pe aragazCând rar vor să se spele, de zgârcioabe ;La nouă e de-un an jumate, golŞi sper s-apară una, chiar bălaie,Ce-şi face tratamente cu nămolŞi-apoi să îl dea jos sărind în baie,Fiindcă după cum aţi presupus,Cu-aşa vecine, proprietar la zece,Pân’ să ajungă apa caldă susFac duşuri tot mereu cu apă rece. Valeriu Cercel

Vacanţa mare !

Dintre anii mei de şcoală
Alegând la întâmplare,
Mi-a plăcut, fără-ndoială,
Cel mai mult…vacanţa mare !

Nu aveam clipe s-aud,
De citit, de studiat,
Ori vreuna să asud
C-aş fi prins la copiat,

Cărţile, de le-atingeam,
Fin, cu deştele, un pic,
Se-ntâmpla când mă-ncingeam
La vreun poker sau şeptic….

Uitam zile ce-am chiulit
De la ore de poveşti,
Şi de şuturi ce-am primit
După meciuri pe Giuleşti,

Uitam şi de tabla neagră,
Creta refuzând să scrie,
Cum sărea, fără Viagră,
Profesorul de chimie,

Uitam şi de profa Lia,
Mai ales cât de mişto
Învăţam geografia
Contemplând al ei popo’….

De şedinţe cu părinţii
Când eram serviţi pe tăvi,
Uitam ca şi de toţi sfinţii
Ridicaţi de tata-n slăvi,

Şi-a mea bancă, de la geam,
Nu puteam s-o reculeg,
Când la mare o frigeam
Cu vara unui coleg,

Dădeam lungi extemporale,
Sus pe “Babe”-n pragul serii,
Şi ce teze bestiale,
Jos, la “Peştera muierii” !

Nu-mi păsa de-o notă rea
La “Gambrinus”, “Bolta rece”,
Când vacanţa se-ncheia
Tot mereu cu nota zece !

Astfel, prins de-a vieţii roată,
Mi-aş dori ca în prezent,
Să rămân măcar o dată,
La vacanţă……repetent !

Valeriu Cercel

Vacanţe, vacanţe….

Cică numa-ntre Constanţa,
Iaşi, Craiova, Satu Mare,
Fetele îşi fac vacanţa
Şi la munte şi la mare,

Iar băieţii, nu că-s hoţi,
Ori că au vreo stea în frunte,
Fac vacanţa,-aproape toţi
Şi la mare şi la munte,

Dar mai sunt unii, se pare,
Ce vacanţa o chiulesc :
Nu fac munte, nu fac mare,
Fac şi ei doar ce găsesc !

Valeriu Cercel